Voi cum vă motivaţi?

După cum unii dintre voi ştiţi, în decembrie este a 2-a sesiune de examene pentru ACCA.

Nu ştiu dacă mai sunt şi alţii, dar eu pur şi simplu nu am chef de învăţat, deşi vreau să iau examenul, aşa că vă întreb: Voi cum vă motivaţi pentru a putea învăţa?

Aştept commenturi cu modalităţile prin care voi vă automotivaţi.

Multă baftă!

Nedumerire

De când s-a încheiat numărătoarea şi a fost anunţată intenţia de a depune contestaţie asupra rezultatelor am văzut o reacţie destul de stranie, din punctul meu de vedere, a preşedintelui în funcţie şi a partidului pe care îl conduce.

În loc ca aceştia să iasă public şi să declare că sunt de acord cu depunerea contestaţiei, pentru că dreptul de a nu fii de acord, însoţit de efectuarea demersurilor legale este unul din cele mai importante principii ale democraţiei, aceştia dau declaraţii după declaraţii prin care afirmă despre contracandidatul lor că nu ştie să piardă, deşi lupta este pierdută abia după ce Curtea Constituţională se pronunţă, că unii lideri politici sunt disperaţi, deşi au venit cu "camioane" de probe, că vor să reinstaureze comunismul, deşi ei aplică unul din principiile democraţiei şi vorbesc de imaginea României în exterior.

Pe 7 Decembrie 2009, în ziua următoare alegerilor B.E.C. a anunţat că 13.800 şi ceva de oameni au votat de cel puţin 2 ori la alegerile europarlamentare. Această declaraţie a Biroului a apărut fix în ziua următoare încheierii alegerilor.

Oare cum este văzută România şi ce recunoaştere mai au europarlamentarii români la Bruxelles în urma acestei declaraţii?

Sunt curios cum ar fii văzută România dacă aceste suspiciuni de fraudă nu ar fii soluţionate (deşi deja bănuiesc verdictul pe care o să îl de CC, având în vedere istoria acesteia)?

În spatele acestor atacuri nu se află oare teama că alegerile ar putea fi repetate şi rezultatul să fie cel corect?

Şi ultima întrebare pe care mi-o pun... declaraţiile acestea nu sunt făcute pentru a influenţa decizia Curţii Constituţionale?

Nesimţire

Să vă mai relaxez cu o povestire amuzantă pentru voi şi care s-a lăsat cu o săptâmână de concediu medical pentru mine.

Săptămâna trecută am fost în delegaţie la Ploieşti.

Am plecat miercuri dimineaţă din Bucureşti, am făcut vreo oră, o oră jumătate până acolo, ne-am dus la hotel, ne-am lăsat bagajele în cameră şi am plecat la serviciu.

Acolo am fost întâmpinaţi de oameni care ne-au înţeles rolul şi nu am avut probleme, cel puţin acolo... în schimb, s-a terminat programul, ne-am oprit în Mega Image în drum spre hotel, am cumpărat câte ceva de mâncare şi ne-am îndreptat spre patul mult aşteptat...

În cameră, un pat matrimonial, mare, perne exact cum vroiam aşa că la 22:30 deja dormeam...

Pe la 02:30 m-a trezit o usturime în gât acompaniată cu aproape o incapacitate de a respira. Mi-am dat seama imediat de unde e, sinuzită, când am realizat că în cameră este foarte frig şi caloriferele sunt reci. Am luat telecomanda, am pornit aerul condiţionat pe 30 grade şi am aşteptat să vină aerul cald... doar că mergea pe orice altceva decât aer cald.

Am ridicat telefonul şi am sunat la recepţie unde recepţionista mi-a spus că trimite pe cineva la centrală să vadă care e problema. M-am băgat în pat, mi-am mai pus o pătură pe mine, mi-am pus păturile în cap, mi-am făcut o fantă prin care să pot respira şi aşa am adormit.

Dimineaţa, am coborât să mâncăm, am trecut pe la recepţie şi recepţionera, cu schimbul ei, ne-au confirmat că s-a rezolvat problema cu căldura şi că noaptea o să fie cu caloriferele calde.

Am plecat la serviciu, a mai trecut o zi, am ieşit cu colegele să mâncăm ceva şi pe la 21:30 eram în hotel cu cartele în mână, pentru că nu deschideau camerele.

Am coborât la recepţie, cică s-au demagnetizat, le-a magnetizat, ne-a asigurat, iar, că o să avem căldură şi ne-am retras fiecare în camera lui.

M-am băgat în pat, am prins sfârşitul dezbaterii între cei 2 candidaţi şi emisiunea Sinteza Zilei.

În timp ce urmăream emisiunea, pe la 23:30 - 23:40 a început să mi se facă frig, fiind învelit cu 2 pături, aşa că m-am ridicat din pat şi am verificat caloriferele care... surprinzător... eram aproape reci.

Am ridicat receptorul şi am sunat la recepţie unde mi-a răspuns recepţionerul cu care vorbisem şi dimineaţa şi seară (replicile nu sunt mot a mot, sunt citate din memorie):

Recepţionerul: Recepţia, bună seara.

Eu: Bună seara, tot de la 122 sunt şi iar nu merge căldura.

R: Şi vă este frig?

E: Da, stau sub 2 pături şi îmi este frig, altfel nu sunam.

R: La noi, aici, caloriferele sunt calde.

E: Nu ştiu cum sunt jos, dar aici sunt aproape reci şi în cameră este frig. Vă rog să da-ţi drumul la căldură!

R: Ştiţi, avem program de căldură, administratorul ne-a spus să oprim căldura la 23:30.

E: Înţeleg că vreţi să faceţi reduceri de cheltuieli, dar de ce nu aţi spus că aveţi program de căldură? Căutam alt hotel în care să avem căldură, pentru că nu plătim 200 de lei pe cameră, tarif foarte mare, să stăm în frig. Aseară m-am trezit că nu mai puteam să respir. Am sinuzită şi m-am trezit cu gâtul plin de puroi. Azi am dat 50 de lei pe medicamente! Mi le scădeţi din tariful de cazare???

R: Păi nu v-am cazat eu.

E: Nu, dar mi-aţi confirmat şi dimineaţă şi seara că o să avem căldură noaptea.

R: Asta ne-a spus administratorul.

E: Vă rog să îmi daţi numărul de telefon al administratorului atunci.

R: Nu vă pot da numărul de telefon pentru că îl deranjaţi la ora asta.

Asta a fost picătura care a umplut paharul şi de aici am început să vorbesc tare

E: Adică el doarme pe banii mei şi eu stau aici treaz şi îngheţ toată noaptea???

R: Ştiţi, aşa ne-a spus să facem...

E: Nu mă interesează ce v-a spus să faceţi, eu plătesc cazare ca să beneficiez de condiţii de cazare decente, ceea ce include căldură noaptea! Nu mă interesează ce cheltuieli aveţi voi! Plătesc tariful solicitat de voi, aşa că vreau să primesc serviciile pentru care plătesc! De ce nu aţi afişat nici la recepţie, nici pe site şi nici nu ne-aţi anunţat că aveţi program de căldură?

R: Nu v-am cazat eu...

E: Dacă nu daţi drumul la căldură dau telefon la Protecţia Consumatorilor, fac reclamaţie, o să mă duc la 2, 3 vecini, o să facem proces verbal că nu avem căldură, că nu cred că lor le convine să doarmă în frig şi de proces verbal am nevoie să demonstrez că nu a fost căldură şi, în consecinţă, nu vă plătesc cazarea şi sunt 2 camere, 2 nopţi, adică 800 lei!

R: Ştiţi...

E: Ştiţi că este prevăzut în lege că dacă temperatura de afară scade sub 10 grade sunteţi obligaţi să da-ţi drumul la căldură? Afară sunt mult sub 10 grade.

R: Da... ştim... am trimis pe cineva la centrală să îi dea drumul...

E: Uite cum facem... eu pun telefonul să sune din 2 în 2 ore, dacă nu găsesc caloriferele calde când mă trezesc, mă duc la toate uşile de pe etaj şi îi trezesc, facem proces verbal şi venim la recepţie.. atunci să vezi scandal. I-am închis telefonul şi m-am dus să verific caloriferele, care frigeau.

Până la 1, când am adormit, am mai verificat caloriferele şi ardeau, la fel şi dimineaţa.

Dacă ajungeţi în Ploieşti NU VĂ CAZAŢI la Hotel Nord.

Afară

Conform rezultatelor s-a constat că Traian Băsescu a pierdut alegerile în România la o distanţă de aproximativ 14 000 de voturi faţă de contracandidatul său, Mircea Geoană.

Diferenţa necesară pentru obţinerea unui nou mandat a venit din afara graniţelor ţării. Având în vedere că în alte ţări majoritatea a votat cu Geoană, mi se ridică o suspiciune în privinţa autocarelor care au plecat în ziua alegerilor în 2 ţări vecine pe care trebuie să le vizitezi neapărat, mai ales în ziua alegererilor, în care culmea, Băse a fost votat majoritar, acestea sunt Republica Moldova şi Ucraina.

Mai devreme am auzit de la un reprezentant PSD că în Municipiul Deva în care majoritatea de cca 60% din listele permanente a votat cu Geoană, pe listele provizorii au votat aproximativ 800 de persoane, cca 70% cu marinarul.

Cei de la PSD au solicitat copii de pe listele provizorii şi au început să verifice CNP-urile. Surprinderea mi-a fost provocată de faptul că până la mijlocul listei (atât era analizat până la acel moment) au fost găsite 50 de CNP-uri invalide, adică false, lucru mai grav decât votul multiplu.

Aştept cu interes contestaţia şi mai ales răspunsul B.E.C. şi al Curţii Constituţionale, deşi nu cred că vor da o rezoluţie anti instalării comunismului.

P.S. Este o vorbă din popor (pentru cuvintele înclinate): "Hoţul strigă hoţii".

România prostită, iar

Reprezentantul B.E.C. a anuţat azi "rezultatele provizorii finale" ale alegerilor parlamentare din data de 6 Decembrie 2009 care sunt astfel:

Nr de persoane care au votat: 10 628 116

Clasament: Băsescu - 50,33%

Geoană - 49,66%

Diferenţa este de aproximativ 70 000 de voturi, mai puţin decât cele anulate.

Din păcate până acum nu s-a întâmplat ca rezultatele de la exit-poll să ofere un trend greşit, ceea ce mă pune mult pe gânduri.

Tot de la televizor am auzit că PSD-ul va contesta alegerile pentru că foarte multă lume a votat de mai multe ori (se verifică prin centralizarea CNP-urilor de pe listele din secţiile speciale, şi sper să se lase cu închisoare pentru cei care s-au plimbat din secţie în secţie), au votat minori şi persoane decedate, etc.

Deocamdată singura speranţă a României să nu se întorcă la comunismul de care spunea marinarul în campania lui electorală este ca după contestaţie acesta să plece pe mare... poate chiar pe ocean.

De ce spun asta? Păi hai să facem un exerciţiu de memorie, pentru că văd că în această ţară memoria este un capitol deficitar pentru "majoritatea" populaţiei.

Dau o bere celor care îmi spun:

- cazurile de corupţie finalizate în instanţă cu condamnarea acuzatului;

- autostrăzile finalizate (să nu vă aud cu şoseaua aia pe care în prima zi un tir a intrat pe contrasens şi a mers 29 de km escortat de poliţie pentru că nu erau nici un fel de marcaje sau indicatoare şi de omul care a intrat cu maşina într-o oaie)

- că se simt în siguranţa.

Dar aştept câte o sticlă de apă plată de la cei care "trăiesc bine".

Închei cu câteva similarităţi între situaţia de acum şi cea din cazul instalării comunismului în România în 1948:

- regimul s-a instaurat în mod treptat;

- încercarea de acaparare a puterii de comunişti şi simpatizanţi (nu doar puterea politică);

- "îndemnarea" alegătorilor să voteze cu un anumit candicat;

- Parlament Unicameral, pentru că este mai uşor de manipulat;

- înlăturarea din Guvern a vechilor mari forţe politice astfel încât Guvernul a ajuns să fie format din membrii sau simpatizanţi ai comunismului;

- acest regim s-a instalat prin forţă şi intimidare şi mă opresc aici.

Dacă vreţi ofer şi exemple pentru ce am scris mai sus, exemple culese din reportajele făcute de televiziuni.

Să ne ajute Dumnezeu că avem nevoie!

Later edit: În România, Geoană a câştigat cu un avans de 14 000 voturi, diferenţa a venit din diasporă, adică de la cei care au plecat din România... acum vreau să îi văd pe toţi în ţară să lingă mierea din Băsescu.

Poezioară

Şi dacă ramuri bat în geam

Şi iese iarăşi chiorul

Eu voi pleca la Amsterdam

Că s-a tâmpit poporul.

La cârma bietei noastre ţări,

Se află un golan,

Cu apucături şi cu purtări

De mare beţivan.

Şi dacă tot ieşiţi la vot,

Căci voi sunteţi poporul,

Eu sper că voi nu v-aţi prostit de tot,

Să alegeţi iar... CHIORUL.

Şi bune şi rele

Long time no see... am luat o pauză ceva mai lungă pentru că nu prea am avut ce scrie...

După ce ne-am chinuit vreo 2 săptămâni să ne strângem 12 oameni de la muncă ne-am hotărât să mergem la munte... iniţial trebuia să urcăm pe Piatra Mare, pe la 7 Scăriţe, dar cum eram prea puţini care vroiau să urce ne-am răzgândit şi am ales un sfărşit de săptămână de "odihnă" cu un grătar plin cu mici, cârnaţi, porc, vită şi pui asortat cu băutură cam de toate felurile.

Am terminat lista şi joi am început să căutăm cazare în Buşteni... şi ne-am oprit la o vilă care arată bine, costă 70 de lei camera şi e aproape de centru, se numeşte Bijoux (să nu călcaţi pe acolo)... am sunat şi am rezervat 6 camere...

Vineri dimineaţă am avut o mică surpriză când 2 trădători s-au răzgândit şi au venit la serviciu ca florile, fără ghiozdan şi mai ales fără să anunţe că nu mai merg... după o repriză de convins nu am reuşit, aşa că am derezervat o cameră, am stabilit cu proprietarul că plecăm la ora 18 din Bucureşti şi ajungem acolo la cât ajungem...

Plecarea a fost din faţa băncii la 18:30... şi am ajuns în Carrefour Ploieşti pe la 20:30, un drum de mai puţin de 60 de km în 2 ore, o nimica toată...

Pe la 21:30 mă gândesc totuşi să sun la vilă să îi spun că suntem pe drum şi că o să ajungem.. undeva pe la 23:00... îmi răspunde bătrânelul, îi spun că suntem în Carrefour şi facem ceva cumpărături şi îl întreb dacă avem acces la bucătărie, la cuţite şi farfurii că vrem să facem un grătar şi să ştim dacă luăm şi din astea sau nu... răspunsul a fost pe măsură... "faceţi grătar la ora asta? o să deranjaţi vecinii... cum să faceţi grătar la ora asta?" replica mea a fost că ne e foame şi o să facem grătar...

Am ajuns acolo pe la 23:00, ne-am instalat, camere frumoase, măricele, mobilă nouă şi ne-am apucat de grătar cu muzică de la laptop... ne-am întors în leaving...unde... era aşa de cald încât a trebuit să stăm cu gecile pe noi...

Printre mici, cârnaţi şi grătar am vrut să schimbăm postul de la TV, să dăm undeva unde era muzică... o colegă a căutat telecomanda şi a găsit-o... la proprietar în mână... s-a dus să o ia şi a venit prima surpriză... nu a vrut să i-o dea că dăm televizorul prea tare şi îi deranjăm clienţii (vila are 12 camere din care 6 ocupate...5 de noi... iar a 6-a e cu semnul întrebării că nu am văzut pe nimeni a 2-a zi...) Posturile de la TV se schimbau... în fundul leavingului era un birou de cca 1,5 m înălţime, maro închis, aproape nesesizabil în semiumbra din cameră, iar deasupra lui ieşea o mînă de om care ţinea o telecomandă, ce avea unduieli firave în timp ce schimba posturile TV fără nici o noimă, doar să apese pe buton...

Terminăm de mâncat şi ne mutăm în apartamentul băieţilor de la etajul 2, care era deasupra camerei mele şi a altui coleg şi continuăm distracţia... muzica tare la jumătatea volumului laptopului şi mor vorbeam extraordinar de tare, astfel încât să nu deranjăm "turiştii" când... din senin... pe la 3:30 ne trezim cu ciocănit în uşă... surpriză... moşul... că îi deranjăm clienţii, să oprim muzică... şi începe spectacolul... a început o ceartă între noi şi proprietar de la etajul 2 până la parter s-a certat cu o colegă, la parter m-am alăturat şi eu cu un alt coleg... după câteva minute am ieşit afară, în stradă şi au rămas colegul şi proprietarul să vorbească, unu dintre subiecte a fost că a 2-a zi, peste câteva ore, ne dă banii pentru o noapte de cazare şi plecăm... Au ajuns la un consens că plecăm şi am ieşit toţi afară, în stradă, să putem vorbi fără să deranjăm pe cineva... cum eram în tricou şi geacă şi afară erau cel mult 0 grade am intrat să îmi iau un hanorac.

La coborâre mă abordează moşul, care nu avea somn, să îmi spună că îi deranjăm clienţii şi că suntem nesimţiţi că la ora aia ascultăm muzică la laptop, moment în care mi-a sărit ţandăra şi atunci am început să fac eu scandal la modul că vorbeam destul de tare, să mă audă toată vila, goală, că poate aşa deranjez pe cineva:

Eu: OK, hai la turiştii pe care i-am deranjat la uşă şi îmi cer scuze pentru tot grupul şi după ne ducem la culcare.
Moşul: De ce vrei scandal? Vorbeşte mai încet!
E: NU, acum fac scandal să se trezească toată lumea, dacă până acum a fost gălăgie, o să vezi ce înseamnă gălăgie.
M: Îmi deranjezi turiştii.
E: Nu, sunt deja deranjaţi, vreau să îmi cer scuze, hai la ei să îmi cer scuze şi după facem linişte de mormânt.
M: Nu mergem la ei că îi trezim.
E: Aaaa... deci nu i-am deranjat până acum, că dacă îi deranjam nu dormeau.
M: Rolul meu aici e să previn, să nu se ajungă să deranjaţi.
E: Ce să preveniţi, de ce nu aţi scris pe site că e vilă de pensionari, că nu mai veneam, nici nu mai sunam.
M: De ce nu aţi spus ce intenţii aveţi la telefon şi că vreaţi să închiriaţi şi leaving-ul?
E: {stupefiat} Leaving-ul intră la pachet, dar nu e problemă, spuneţi-mi cât costă leaving-ul, îl închiriez şi nu mai doarme nimeni până duminică seara.
M: Trebuia să spuneţi de la început ce intenţii aveţi.
În momentul ăla i-am întors spatele şi am ieşit afară...

Am adormit pe la ora 6 şi ceva...şi ne-am trezit pe la 9... şi la 10 am plecat să căutăm vilă... am luat Poiana Ţapului şi o parte din Buşteni la căutat şi nimic... ne-am întors spre minunata noastră gazdă, dar totuşi... am mai încercat la câteva vile, iar la ultima vilă, Capra Neagră, am găsit 6 camere... perfect pentru cei 11 oameni care rămăsesem.

Prima întrebare a fost dacă există oră de culcare, oră limită pentru făcut grătar şi care sunt regulile casei... singura regulă era să nu-i deranjăm pe ceilalţi turişti cazaţi, o familie, din cauza copilului.

Am lăsat buletinul garanţie că ne întoarcem şi ne-am dus să luăm bagajele.
Am ajuns al moş cu minunata veste, în 10 minute eram jos cu bagajele, camerele verificate şi o discuţie de rămas bun...

Baba: Alexandru, de ce nu mi-ai spus ce intenţii aveţi?
Eu: Îmi cer scuze, dar când am făcut rezervarea pentru 10 persoane, cam ce credeaţi dumneavoastră că o să facem?
M: Noi de fapt cerem mai mult, dar pentru voi am cerut 70 de lei...
E: Îmi pare rău, dar nu mă interesează, pe site scrie 70, aţi spus 70, deci atât costă.
B: Trebuia să spuneţi ce intenţii aveţi.
E: Nu e adevărat, trebuia să scrieţi pe site că este vilă de pensionari, de refacere şi atunci nu vă mai căutam
B: O să vedeţi că nu o să găsiţi nicăieri altfel, că aşa e la toată lumea...
E: Ba nu, tocmai am găsit la cineva unde se poate sta în leaving până dimineaţa fără a se simţi deranjat.
În loc de rămas bun replica mea a fost..."O să vă fac şi multă reclamă... că aveţi nevoie!"

Ne-am mutat în cealaltă vilă, unde am negociat preţul de 3 ori (prima dată au ieşit ei în pierdere, a 2-a oară noi şi a 3-a oară am căştigat toţi).

După un pui de somn de refacere de vreo 3 ore şi o miniexcursie până la pârtie ne-am apucat de grătar... moment în care a venit mama proprietarului... să ne ajute... şi a preparat carnea pentru grătar, fetele au ajutat-o să pună farfuriile pe masă, ne-a dat vase pentru scos grătarul, a vrut să pună mâncarea făcută pe grătar pe platouri... şi tot ce făcea făcea din plăcere şi pasiune pentru ce face...

Seara la 12 unii au plecat la culcare, alţii în club... eu am fost printre cei care au fost la culcare.

Duminică dimineaţa... pe la 12:30 am coborât să predăm camerele, cu gândul că o să mâncăm ceva pe drum (afară ploua şi era urât... aşa că ne-am hotărât să plecăm acasă), dar pe masă erau farfuriile aranjate, mâncarea care a rămas de seara pe platouri, nu am apucat să ne strângem toţi că deja o încălzise... aşa că până la urmă am rămas să mâncăm.

Cam aşa a fost week-end-ul nostru.

Pentru cei care vor să meargă în Buşteni, vă recomand pensiunea aceasta:

Pensiunea Capra Neagră, Jud. Prahova, Buşteni, Str Valea Albă nr. 55 (strada care duce la pârtia Kalinderu)

Nr de telefon: 0244.321.144; 0722.285.559

Un link: http://www.tourismguide.ro/tgr/pensiunea_capra_neagra_busteni_15.php

Mă simt discriminat

Am văzut de dimineaţă ceva pe youtube ce m-a făcut să mă întreb unde e Antonescu, nu Crin, ci Ion Victor, cunoscut sub numele de Mareşalul Antonescu... sau măcar... cui pot să mă plâng că mă simt discriminat în ţara mea? Sau discriminarea este doar pentru ţiganii borâţi?

Asta am văzut... m-a deranjat ce am auzit începând cu minutul 2:47 ... sunt curios care e opinia voastră şi unde e reacţia noastră...

Acesta este link-ul... audiţie... "plăcută"

http://www.youtube.com/watch?v=CR5u14O39Vc

Am mai găsit ceva frumos:

http://www.youtube.com/watch?v=TxX8G888oWM&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=Vs_nFoxVr2c&feature=related

Recuperare

Bine v-am regăsit...

Am promis că o să revin cu informaţii despre maşină... şi iată că după ce am venit de la munte mă şi ţin de promisiune.

Vineri dimineaţă mi-am luat liber câteva ore să îmi recuperez maşina... mă trezesc puţin mai târziu decât de obicei, şi mă înarmez cu răbdare... multă... şi sun la centul lor să aflu dacă maşina mea este acolo sau a fost furată...

Sun la dispecerat, la un număr scurt, îmi răspunde un tip şi îmi spune că nu mă poate ajuta cu informaţia aceasta, pentru că el e de la dispecerat, în schimb îmi poate da un număr de telefon unde pot să sun...

Iau numărul de telefon şi sun... îmi răspunde o doamnă care, surprinzător, îmi vorbeşte foarte frumos, îmi spune că maşina este la ei, îmi spune unde trebuie să ajung, îmi spune cât mă costă şi ceea ce m-a frapat este ultima replică "dacă nu vă descurcaţi nu ezitaţi să mă sunaţi şi vă voi ghida fără nici o problemă"...

L-am luat pe frate-meu şi am plecat spre maşină... am pus locaţia pe GPS şi dă-i bice... am ajuns pe lângă Cora Pantelimon, am găsit locaţia şi am intrat cu maşina în curte...

Acolo ne întâmpină un mălău care ne spune să scoatem maşina din curtea de vreo 20.000 mp, aproape goală, că nu avem voie să parcăm acolo... să o parcăm pe strada... poate o ridică şi pe aia...

Mă dau jos şi îi spun că am venit să iau o maşină... la care el... "un Logan roşu?" şi îl întreb de unde ştie... "scrie la mine în frunte???"... răspunsul a fost..."nu... e ultima maşină care a rămas".

Intru, îi dau actele, comunitarul îmi scrie notificarea de amendă, doamna de la telefon îmi dă un bon, îmi scrie un proces verbal de predare primire şi mi-l vâră sub nas să îl semnez, fără să văd maşina. Normal că refuz şi cer să văd maşina înainte...

Îmi spune că e în interesul meu să semnez procesul verbal... pentru că nu trebuie să mă mai întorc după el... totuşi refuz...

Mă întrumă peste drum să văd maşina, traversez, la poartă mă aşteptau 2 paznici, unu îmi ia bonul, îl studiază de parcă nu a mai văzut în viaţa lui aşa ceva şi îmi cere procesul verbal... A rămas uimit când i-am spus că nu îl am, pentru că nu semnez până nu văd maşina şi iniţial mi-a spus că nu pot să văd maşina până nu vin cu procesul verbal semnat. După o scurtă discuţie din care a ieşit o ameninţare cu reclamaţia s-a gândit el că totuşi mă poate lăsa să văd maşina, dar nu pot ieşi cu ea din curte...

Mi-a desfăcut cu grijă sigiliul, o bucată de sfoară care îmi înconjura maşina şi am început să mă uit... pe dreapta, pe stânga, sus, în ea, în portbagaj... şi din fericire nu avea mici măcar o zgârietură... în plus...

Totuşi începe să se plângă de fetiţa sau nepoata lui care e bolnavă cu inima şi nu ştiu ce are şi nu mai ştiu ce face, de parcă el nu ştia că plătesc o grămadă de bani să îmi iau maşină şi că nu o să vadă nimic de la mine, pentru că nu îmi face sub nici o formă un serviciu.

Între timp vrea să intre şi frate-meu...oprit de celălalt paznic pe motiv că nu are voie să intre că nu e proprietar, lucru care nu l-a interesat şi şi-a văzut de drum...

Toată tărăşenia a durat undeva la vreo 30 de minute, moment de foarte multă bucurie sărbătorit prin o oprire la spălătorie şi am făcut-o curată şi pregătită pentru una din cele mai frumoase experienţe din viaţa mea...

Leonce & Lena

Bună seara şi bine v-am găsit dragii mei....

În seara asta am primit o surpriză foarte plăcută... după serviciu a venit prietena şi m-a luat de la serviciu, nu mi-a spus unde mergem, ci doar mi-a dat o adresă pe care să o bag pe GPS şi să mergem acolo...

După ce am plecat din Piaţa Charles de Gaulles am ajuns la adresa str. Sfântul Dumitru nr. 2, pe undeva pe lângă Lipscani, după vreo 40 de minute, un traseu de 6 km... şi ne-am aşezat la coadă.

La adresa aceasta se găseşte.... da, este coadă de vreo 50 de metri, cu peste 120 de oameni la... teatru... Teatru de Comedie (www.comedie.ro).

Piesa a fost foarte frumoasă, o comedie savuroasă, jucată foarte bine, de actori foarte buni, printre ei se numără şi Bendeac, care face toţi banii... nu ştiu cât costă biletul pentru că până duminică intrarea este liberă.

Nu o să vă povestesc despre ce este piesa pentru că aş prefera să o vedeţi, dar vă pot să vă spun că sala a fost plină în sensul că nu puteai să te mişti, noi am stat pe scări, unii au stat în spatele reflectoarelor, s-a stat în picoare sau oriunde era un loc unde puteai sta... era mai aglomerat decât în metrou la ora 8:00 sau 18:00, diferenţa o făcea faptul că nu trebuia să fi atent să nu îţi dispară ceva din buzunare.

A fost prima piesă de teatru la care am vărsat 2 lacrimi la sfârşitul piesei, în momentul în care s-au întors pentru a 3-a oară din culise pentru că vibra sala din cauza aplauzelor.

Singura menţiune e să aveţi grijă unde parcaţi pentru că după ce am văzut piesa şi m-am îndreptat spre maşină am avut neplăcuta surpriză să nu mai găsesc maşina... parcată lângă BNR...

După ce am vorbit cu un poliţist comunitar am aflat că maşina mi-a fost ridicată, dar având în vedere că e trecut de ora 20:00 nu mai este nimeni la dispecerat să îmi confirme că maşina e la ei şi să ştiu dacă mă duc acasă şi dorm sau mă duc la Poliţie să o dau furată...

Mai multe detalii o să vă dau mâine, după ce o să îmi recuperez maşina, iar săptămâna viitoare cred că o să îi fac şi CASCO.

P.S.: Dacă o să mergeţi la teatru, puneţi un comentariu cu părerile voastre.